Cum vede lumea o caracatiță?

Iată una dintre cele mai frumoase ghicitori ale biologiei: caracatița, un maestru al camuflajului prin schimbarea culorii, este aproape sigur daltonistă. Cu un singur tip de fotoreceptor, ar trebui în teorie să vadă lumea în nuanțe de gri, și totuși se contopește impecabil cu coralul colorat. Trucul ei este să citească polarizarea luminii, un strat ascuns al lumii vizuale la care noi nu avem acces. Orb la culoare în sens clasic, dar extrem de sensibil la lumina polarizată și la luminozitate și contrast. (Există indicii că folosește defocalizarea cromatică pentru a deduce culoarea.)

Orb la culoare în sens clasic, dar extrem de sensibil la lumina polarizată și la luminozitate și contrast. (Există indicii că folosește defocalizarea cromatică pentru a deduce culoarea.) Monocromat (un singur fotoreceptor) + sensibilitate la polarizare

Ochii săi disting aproximativ 6 cicluri pe grad (20/130), în timp ce un om ajunge la circa 60 cpd (20/20). Câmpul său vizual acoperă aproximativ 320°.

Ochii lui disting circa 6 cicluri pe grad față de cele 60 ale tale, așa că o față trebuie să fie de aproximativ 10 ori mai aproape ca să prindă detaliul pe care îl vezi tu. Silueta și mișcarea ta ajung clar; expresia ta, nu.

Vedere excelentă a contrastului pe lumină slabă.

Vede lumina polarizată. Pielea poate detecta și ea lumina. Pupila orizontală menține focalizat orizontul. O idee intrigantă susține că o caracatiță exploatează felul în care pupila ei de formă ciudată împrăștie lumina în franjuri colorate, citind acea neclaritate pentru a deduce nuanța fără conuri de culoare adevărate. Ar fi o soluție ingenioasă pentru a avea un singur receptor.

O caracatiță vede în jur de 20/130 față de 20/20 al tău și, în sensul obișnuit, nicio culoare deloc. Detectează însă polarizarea luminii, un întreg canal de informație pe care ochii tăi pur și simplu îl aruncă.